Astăzi se împlinesc 20 de ani de la plecarea la cele veșnice a marelui actor de teatru și film, Vasile Tăbîrță. Timp de 28 ani a jucat pe scena naţionalului din Bălţi, iar pe micile ecrane a devenit celebru graţie rolului bătrânului în „Tunul de lemn” din 1986, ne informează nord.News.
Vasile Tăbîrță s-a născut la 1 ianuarie 1949, în satul Zăicani, raionul Rîșcani. Anul acesta ar fi împlinit 75 de ani.
Prietenii își amintesc cu lacrimi în ochi despre aventurile din tinerețe în care Vasica, așa cum îl numeau ei, avea un rol aparte.
„A fost un moștenitor al satului Zăicani. Îmi pare rău de un lucru, că nu l-au adus pe Vasile să-l înmormântăm în satul Zăicani. Nu se duce nimeni la el la mormânt, cred. Silvia cine știe pe unde e. Nu știe nimeni de dânsa”, spune Ion Galagan.
Casa actorului rămâne încuiată și nici nu există vreo inițiativă pentru a o transforma într-un muzeu.
„Stă așa casa. Cum a fost, așa și stă. Nu mai face nimeni nimic, nu mai mișcă nimeni nimic, nu a mai făcut nimeni nimic. El iubea să stea la izvor, să bea apă, să curețe izvoarele primăvara. Era un băiat căruia îi plăcea satul, hulubii, păsările”, a mai spun colegul actorului.
Sătenii spun că nu era veselie mai mare decât atunci când Vasile Tăbîrță revenea acasă, iar replicile din filmul „Văleu, Văleu, nu turna” au devenit memorabile.
„Domnul Tăbîrță a fost un om cu suflet mare. Când venea la noi răsuna ograda, era comic, era tare vesel. Ar fi de dorit ca aici, în casa unde a trăit, să fie un muzeu”, spun sătenii.
Acum, în satul Zăicani, doar Casa de Cultură păstrează amintirea despre creația și activitatea actorului.
„Avem pozele din arhiva lui, cărți, lucruri personale, cu permisiunea familiei am adus lucrurile personale aici”, zice Daniela Ciubara, director al Casei de Cultură satul Zăicani.
Vasile Tăbîrță a făcut parte din generația de aur a teatrului din Bălți, unde a jucat peste 50 de roluri.
„Era un actor foarte carismatic, foarte atrăgător, citit, inteligent, scria singur epigrame, scenarii”, zice Eufrosinia Capmari-Ureche.
„Noi, majoritatea actorilor tineri, îl invidiam pe dânsul într-un fel. El era ocupat în toate spectacolele și am dorit și noi să ajungem ca dânsul”, povestește Ion Marcoci.
Pe lângă toate calitățile, Vasile Tăbîrță avea și un viciu – fumatul. Anume această meteahnă i-a grăbit decesul. Actorul obișnuia să fumeze pachete întregi de țigări pe zi.
„Fumătorului Vasile Tăbîrță: Moare lumea și așa/ Mor copiii fără vină/ Însă eu pe moartea mea / O plătesc cu nicotină.”
Pe 10 februarie 2004, când Vasile Tăbîrță a plecat într-o lume mai bună, autoritățile comuniste nu au declarat zi de doliu în Moldova, deși era cazul.
„Dumnezeu să-l ierte! Eternă amintire, genialului actor, prieten și coleg, Vasile Tăbîrță!”
